Mama Mi-a Spus

Da mama mi-a spus să nu mă deschid
Să dorm, să mănânc și să m-opresc la timp
Să nu fiu prea bun, să nu spun ce simt
Să nu mă consum dacă nu-s prețuit
Da mama mi-a spus, acasă venind
Să fiu bucuros dac-adorm obosit
Picioarele să mi le țin pe pământ
Și să nu arăt nimănui dacă plâng

STROFA 1:
Bună ziua, mamă. La mulți ani!
Anul acesta încerc să ajung
Știi cum, dacă pot, mai fac un ban
Eu sunt bine, colo-colo…fug
Nasul? Nu, nu-i înfundat
Am căciula pe cap, tot ok, am mâncat
Stai liniștită, eu nu-s supărat
Pe la cât m-am culcat?
Pe la 3, pe la 4 – am uitat!
Gata, nu-i treaba ta
Iaca, ne-am despărțit
Nu am timp eu pentru-așa ceva
Fată de treabă…Înseamnă că eu îs un prost!
Păi cum să nu spun așa?
Da, l-am împrumutat
Da, încă nu mi-a dat
Gata, eu n-am uitat
Cred că am cui semăna!
Iartă-mă
Eu te-am sunat fiindcă azi este ziua ta

STROFA 2:
Mamă
Tu nu poți s-adormi dacă nu te-am sunat c-am ajuns
Mânuțele tale crăpate îmi spun că n-am ajutat de-ajuns
Mamă
Doar tu știi din care puțin ne puteai îmbrăca
Să nu râdă lumea – tu poate plângeai, dar cine te întreba?
Iartă-mă, mamă, că nu dorm și pentru tine
Și că nu te sun când mi-e bine
Iartă-mă, timpul în doi e din ce rămâne
Și-atunci vorbim iar despre mine
Iartă-mă că nu pot spune nu
C-auzi doar scuze tu
Și că din nou m-au rănit
Iarăși le-am arătat sufletul
Iarăși am dat totul
Și am rămas cu nimic